Povestea rochiei de mireasa 2018 – Part 1

Pornind de la intrebarile ,,Cum ti-ai imaginat ca va fi rochia de mireasa, cum ai gasit-o si de ce a fost the one?” am chestionat mai multe mirese care s-au casatorit in acest an despre cea mai importanta rochie din viata unei femei – rochia de mireasa. Din sute de modele, dintr-o multitudine de designeri, cum ne dam seama care este aleasa? Iata ce raspunsuri am primit si ce povesti frumoase si peripetii am descoperit si in acest an. Incepem cu Partea I :

Rochia de mireasa ideala, in patru povesti

Elena Stanciu, blogger Zana Boema & PR

,,Inca am emotii cand imi amintesc ziua nuntii si toate pregatirile, pentru ca totul a fost MAGIC. Toate astrele s-au aliniat cumva pentru a ne face noua misiunea mai usoara, asadar pot sa spun ca “a fost sa fie”. Primul si cel mai important pas a fost sa alegem data si locatia, caci aveam o fereastra de timp destul de restransa in care erau in tara toti oamenii importanti din viata noastra. Dupa ce i-am consultat in privinta datei, am cautat 3 zile si 3 nopti optiunile de locatie pentru o nunta restransa in natura. Prima locatie vizitata a fost si rezervata fara nicio urma de indoiala, iar eu nu sunt genul de persoana foarte hotarata, sunt GEMENI wtf! Am stabilit data si locatia, nu mai era loc de indoiala, dupa 8 ani de relatie si de logodna se va intampla si nunta. Noi am simtit-o ca pe un moment de celebrare al relatiei alaturi de cei dragi si asta a fost. Pasul 3 a fost rochia de mireasa. Desi nu mi-am imaginat niciodata cum voi arata ca mireasa, stiam ca o sa port o tinuta atipica. Am inceput sa caut inspiratie pe Pinterest, dupa care mi-am dat seama ca e cazul sa revin cu picioarele pe pamant si sa caut o tinuta in realitate, in magazine.

Prima optiune a fost o salopeta alba cu decolteu adanc in V si capa, model inspirat de pe Pinterest. Cum nu am gasit asa ceva si nici nu stiam unde sa imi fac pe comanda sa iasa asa cum trebuie (imi imaginez ca ar fi si mai scump modelul daca trebuie creat tipar de la 0), am trecut asadar la pasul urmator, sa studiez oferta designerilor locali, sa vad ce ma atrage, sa merg sa probez. Am studiat colectiile de la Otilia Brailoiu si Divine Atelier – singurele magazine de rochii de mireasa luate in considerare – apoi la Maria Lucia Hohan, Alina Cenatescu, Murmur si Maison Raquette. Short list-ul meu cuprindea o rochie MLH si un body Murmur cu un pantalon alb evazat sau o fusta ampla de matase.

<< Am simtit ca este rochia mea si ca este perfecta din toate punctele de vedere >>

Inainte sa imi fac programare in showroom la MLH si Murmur, am tastat in gluma pe Google “rochie Maria Lucia Hohan OLX”. Eram sigura ca o sa imi apara numai fake-uri sau modele care nu mi se potriveau, dar am zis sa incerc totusi. De unde, pe prima pagina de rezultate, era la Mioveni o rochie MLH care parea un hibrid intre cele 2 branduri de pe short list-ul meu! Daca va mai amintiti, in martie a fost o perioada in care a nins si drumurile erau destul de periculoase, asadar vreo 2 saptamani dupa ce am gasit anuntul cu rochia-minune pe net, nu am reusit sa plecam din oras sa o probez. Aproape am renuntat la idee, vremea era potrivnica, am luat-o ca pe un semn, dar Dragos a insistat sa mergem sa o vedem, iar prietenele mele la fel. Nu a comentat nimeni ca e o rochie purtata, din contra, toata lumea ma incuraja sa merg sa o vad in realitate, sa nu am apoi vreun regret, caci modelul era dintr-o colectie mai veche care nu mai era disponibil in showroom.  Am plecat la Mioveni sa probez rochia fara nicio asteptare. Ba chiar am plecat fara bani la mine, avand convingerea ca este imposibil sa mi se potriveasca timparul MLH de zeita mie, o zana mignona cu talia scurta si soldurile late. Ei bine, la destinatie ma astepta o tanara mamica subtirica si mignona si o rochie care a fost croita pe masura mea. Nu cred ca am plans cand m-am privit in oglinda, dar am simtit ca este rochia mea si ca este perfecta din toate punctele de vedere. Reactia lui Dragos a fost “nu pleci fara ea de aici” caci mi-a vazut sclipirea din ochi cand am imbracat-o si asa s-a intamplat.”

Credit foto: Jurnal fotografic

Stefania Teodoroiu (Olaru), creator de continut The Pretty Blossoms

,,Am crescut visand la rochiile Mariei Lucia Hohan. Feminine, drapate, fara volum inutil si extrem de finute. Pentru mine asta era rochia perfecta. Am inceput cautarile pe diverse site-uri de designeri romani, dar preturile, sa spun sincer, m-au descurajat de fiecare data. Toata viata am fost un om chibzuit si nu-mi puteam justifica sa dau sume de peste 4000 lei pentru o rochie de o noapte, oricat de frumoasa ar fi fost.

<< La nunta m-am simtit ca o adevarata printesa a padurii >>

Intr-o zi, eram cu o prietena la cumparaturi si am intrat in Nissa. Nu e un magazin pe care sa il frecventez, asa ca nu le stiam produsele sau stilul. Mi-a sarit in ochi o rochie simpla de matase alba, m-am uitat putin la ea pe umeras, dar mi-am zis ca nu are cum sa vina bine (am un bust mic si din cauza asta am avut mereu probleme in a-mi gasi rochii de ocazie). A trecut o saptamana si am realizat ca inca ma gandeam la ea, era un semn, asa ca mi-am luat cea mai buna prietena de mana si am plecat la probat. Cand am iesit din cabina de proba am stiu ca e “the one”. Felul in care se miscau straturile de matase si dantela, “aripioarele de zana”, cum le spuneam eu (practic erau doua panglici de matase ce porneau la spate, din bretele, si atarnau delicat pe rochie), felul in care ma facea sa ma simt, am stiut ca nu mai vreau sa probez alta. La nunta m-am simtit ca o adevarata printesa a padurii, a fost tot ce mi-am dorit, nu am spart nici bugetul pentru ea si planul acum este sa o scurtez pana la o lungime midi si sa o port an de an la aniversarea noastra.”

Credit foto: Two Little Boxes

Andreea Badea (Grecu) – Beauty editor Glamour

,,Inca de cand eram copil aveam in minte o imagine a rochiei de mireasa pe care o voi purta si desi fascinatia pentru printese exista si la mine ca la majoritatea fetitelor, preferintele mele erau departe de rochiile ample de printesa. Inca de atunci am stiut ca imi doresc o rochie sirena, ba chiar am si desenat-o atunci, avand aceasta pasiune: era mulata, nu foarte ampla in partea de jos, fara maneci, cu spatele gol, cu un guler inalt si un decolteu adanc. Mai furam revistele de moda ale mamei, probabil de acolo aveam atatea idei.

<< Preferintele mele erau departe de rochiile ample de printesa>>

Cand am ajuns in momentul cautarii rochiei, gusturile mele ramasesera cam aceleasi: imi doream o rochie sirena, bine structurata, care sa imi puna in evidenta silueta, usor sexy si nicidecum clasica. Preferam insa sa fie fara bretele, nicidecum cu guler. Cautarile au inceput, am gasit o varianta pe placul meu inca de la prima proba, insa pretul depasea bugetul pe care mi-l fixasem, asa ca mi-am propus sa gasesc si alte variante. Am gasit pe Internet, dupa multe cautari si probe, o rochie care parea ca se incadreaza atat in preferintele mele, cat si in buget si am decis sa vizitez si showroom-ul Esposa Bridal Boutique si sa fie ultimul. Si asa a fost: nu am fost impresionata de rochia vazuta in fotografii, insa consultanta de acolo (careia ii raman si astazi datoare ca mi-a citit gusturile) mi-a sugerat o alta de la brandul Innocentia pe care eu o evitasem pentru ca era culoarea capuccino si imi depasea bugetul mai mult ca oricare alta probata. Insa m-am indragostit pe loc de ea.

<<Am gasit o varianta pe placul meu inca de la prima proba>>

Pentru mine este rochia sirena perfecta pentru ca are acea structura la care visam (spre deosebire de restul probate), se aseaza perfect pe corp si il modeleaza armonios. In plus, era atat de usoara si atat de fin lucrata in cele mai mici detalii incat pretul chiar nu a mai contat. Desi nu mi-am dorit o rochie clasica, culoarea capuccino a rochiei ma facea sa nu ma simt „suficient de mireasa”, asa ca am facut-o pe comanda in nuanta ivoire si a fost absolut perfecta. M-am simtit si am aratat exact asa cum ma visam in ziua nuntii.”

Foto: Andreea Ionascu

Stefania Furceanu, corporate communication la Nestlé

,,Cand impreuna cu sotul meu Marius Furceanu, fotograf de profesie, am luat decizia sa ne casatorim, ne-am spus ca ne-ar placea sa avem o nunta cu familie si prieteni alaturi. Fara obligatii sau invitati pe care sa nu ii avem aproape, asa ca si rochia mea a fost nevoie sa fie in armonie cu acest concept. Inca de cand aveam doar cateva idei creionate in minte despre rochie, stiam ca va fi scurta in fata, lunga in spate, pentru ca, pedaland de atatia ani la BikeChic, ar fi fost pacat sa nu fi pus in valoare picioarele frumos lucrate.

<< Inca de cand aveam doar cateva idei creionate in minte despre rochie, stiam ca va fi scurta in fata, lunga in spate >>

Primul pas, pentru a-mi aduce ideile la realitate, a fost sa caut modele pe Pinterest. Foarte putine dupa ideea cautata, dar cu ajutorul catorva alte rochii de ocazie, am reusit sa imi desenez in minte cam cum mi-ar placeasa fie rochia mea de mireasa. Al doilea pas in gasirea rochitei, in care nu doar sa-mi faca placere sa fiu imbracata, dar sa ma faca cu adevarat fericita, a fost sa-l iau de mana pe Marius si sa mergem impreuna la cateva targuri. Zis si facut. Ne-am inarmat cu rabdare, dar si curiosi, am inceput sa ne uitam, iar eu sa probez. Am vazut in ochii lui emotii atunci cand am iesit prima data din cabina de proba imbracata cu o rochie de mireasa, dar amandoi stiam ca nu era ceea ce caut. Astfel, pe la targuri am probat tot felul de rochii: modele printesa, modele sirena, grele, usoare, albe, crem, cu corset, fara… parea sa nu-i dam de capat. Desigur, nici un model asemanator cu cel pe care mi-l proiectasem in minte, asa ca, la un moment dat, eram foarte decisi sa cumparam o rochie, care cu ceva ajutor de la un atelier, putea fi ajustata ca in visele mele. Bun, gasisem rochita pentru a fi modificata, dar inainte sa o cumparam am zis sa mai dam o tura de targ, pentru a fi siguri ca luam decizia corecta. Cand am revenit la stand, ce credeti? Rochia aceea se vanduse cu 2 minute inainte, iar modelul nu se mai producea. Dai, cauta pe olx, pe Facebook store si te miri pe mai unde, pentru a gasi vreo mireasa ce isi vindea acel model de rochie, ca s-o putem modifica mai apoi. De unde…n-am avut succes mare nici asa. Apoi se mai anuntase un targ, hai si la asta, poate, poate ne surade norocul, desi imi cam pierdusem speranta.  Si cum deseori lucrurile apar atunci cand nu te astepti, “Iat-o!”. Statea mandra pe un umeras, nu prea curtata de fete, dar avand ceea ce eu cautam: concept de rochie scurta in fata si lunga in spate, ca de printesa indragostita de mare. Da, volanele din spatele rochiei sunt fix precum valurile marii atunci cand e suparata pe vara ca a plecat prea devreme. Rochia mea din vis, o gasisem si la prima proba m-am simtit fabulos. Marius a fost si el bucuros pentru ca mi-a citit in ochi fericire adevarata si prin urmare eram pe drumul cel bun. N-am stat pe ganduri si am achitat pe loc, integral rochita, fiind la targ si platind-o fara rate sau avans am beneficiat de o reducere frumusica, ceea ce m-a incantat si mai mult.

<< Deseori lucrurile apar atunci cand nu te astepti >>

Am convenit cu atelierul sa ne vedem la urmatorul targ din Bucuresti cu a doua proba in care indicatiile mele despre cum sa imbunatatim rochia sa fie deja puse in aplicare. Trece timpul si ajung la respectivul targ, nerabdatoare sa probez rochia. M-am imaginat imbracata cu ea de mii de ori si abia asteptam ca visul sa fie realitate si sa plec fericita spre casa, cu alegerea perfecta. Intru in cabina, o doamna draguta ma ajuta sa ma imbrac si ies, in cabina nefiind oglinda. Ma urc pe un piedestal luminat si in mintea mea deja straluceam. In realitate, insa, primele cuvinte care mi-au iesit pe gura au fost “Eu nu mai vreau rochia, nu-mi mai place, imi sta ca dracu!”. Atat Marius cat si doamnele de la atelier erau socati. Toata lumea cu privirea spre Marius, intelegandu-se din grimase “Ce facem cu nebuna?”. Dupa cateva minute in care am zis cu desavarsire ca nu imi place rochia si ca n-o mai vreau, sotul meu, rabdator, m-a calmat si am ajuns amandoi la concluzia ca ceea ce lipea de la rochie erau detaliile din indicatii. Nu avea volanele ridicate asa cum imi doream, topul nu era cu maneci, florile de la umeri lipseau and so on. Am zis astfel ca merita sa mai acord o sansa atelierului, doar ca de data aceasta, pentru proba, trebuia sa ma duc pana la Craiova.

<< Da, volanele din spatele rochiei sunt fix precum valurile marii atunci cand e suparata pe vara ca a plecat prea devreme. >>

A venit si ziua cu pricina in care noi trebuia sa ajungem la Craiova, deja cald afara, in iunie. Plecam din Bucuresti, aglomeratie la iesire, desigur, dar reusim. Drumul spre Craiova e dificil, in mare parte o singura banda, iar cei mai multi fac depasiri periculoase. Cum se pare ca asta nu era suficient, o ploaie cu grindina ne-a facut sa oprim masina si sa tragem pe dreapta de vreo doua ori. Dupa aceste peripetii am ajuns in cele din urma la Craiova, doamnele de la atelier asteptandu-ne. Fara prea mari asteptari de data asta, am probat rochia. Fetelor, nu pot reda in cuvinte, dar era perfecta! Am exclamat puternic “In sfarsit, e ce trebuie” si am dat cateva piruiete sa ma asigur ca e cum visasem din toate punctele de vedere. Aceasta a fost aventura pentru gasirea rochiei in care am fost atat de fericita. La nunta am dansat toata noaptea, simtindu-ma o printesa indragostita pentru totdeauna de mare. Rochia nu m-a incurcat sau deranjat, dimpotriva, m-a facut sa ma simt cea mai frumoasa si deosebita mireasa din univers. Asa ca, fetelor, nu va lasati coplesite de cei care va spun “nu se poate”. Cautati pana reusiti sa va imbracati cu ceea ce ati visat, nu veti regreta niciun moment. Ziua nuntii este o amintire tare draga pentru suflet, pe care o veti pastra pentru totdeauna.”

Credit Foto: Marius Furceanu
Recommended Posts

Leave a Comment

This blog is kept spam free by WP-SpamFree.